Aurel Vlaicu

A terminat Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”, luându-şi bacalaureatul la Sibiu în 1902.

Şi-a continuat studiile inginereşti la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig-Maximilians-Universität München, în Germania, obţinându-şi diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binţinţi unde construieşte un planor cu care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna lui 1909 se mută în Bucureşti şi începe construcţia primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviaţiei mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construieşte un al doilea avion, Vlaicu II, cu care în 1912 a câştigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 şi 30 iunie 1912 42 piloţi din 7 ţări, dintre care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care si Roland Gaross, cel mai renumit pilot al vremii, un rus, un belgian, un persan şi românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate şi curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) maşina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovaţii furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit..”
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbuşit în apropiere de Câmpina, se pare din cauza unui atac de cord.

În anul următor prietenii săi Magnani şi Silişteanu finalizează construcţia avionului Vlaicu III, şi cu ajutorul pilotului Petre Macavei efectueaza câteva zboruri scurte. Autorităţile vremii interzic continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupaţiei germane, avionul este expediat la Berlin. A fost văzut ultima dată în anul 1940.
Aeroport : Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu (IATA: BBU, ICAO: LRBS), cunoscut înainte ca Aeroportul Băneasa, este din punct de vedere al traficului de calatori al doilea ca marime din Romania, dupa "Henri Coanda" Bucuresti. Inaugurat în anul 1920, este situat la 7 km nord, pe DN1, la 90 m altitudine, pe o suprafaţă de 128 ha. Dispune de o pistă de 3,200 m lungime şi 60 m lăţime. Până la înfiinţarea Aeroportului Internaţional Otopeni în 1970, acesta era principalul aeroport din capitala României.

În 1909, Louis Blériot efectuează primele zboruri pe terenul hipodromului particular de la Băneasa (azi cartierul Băneasa din Capitală) - o porţiune din vechea moşie a contesei de Montesquiou.

La 1 august 1912, Liga Aeriană Română, condusă de principele George Valentin Bibescu înfiinţează la Băneasa o şcoală de pilotaj pentru piloţi militari. Mai târziu, aerodromul devine aeroport; se adaugă o şcoală de pilotaj pentru piloţi civili şi Aeroclubul Regal Român.

În 1920 se înfiinţează Compania de Navigaţie Aeriană Franco-Română, prima companie de transport aerian din lume, pentru pasageri, mărfuri şi poştă. În 1923 iau naştere, pe Aeroportul Băneasa, atelierele Companiei de Navigaţie Aeriană Franco-Română, precursoarele Întreprinderii de Reparaţii Motoare de Avion (IRMA) din anii '60-'70 şi ale actualei Societăţi Comerciale ROMAERO.

În anii 1947-1952 se construieşte noua clădire a aerogării Băneasa, care are formă de elice cu trei pale.

În prezent, Aeroportul Internaţional Aurel Vlaicu este folosit de companii de aviaţie mici, mai ales cele de zboruri ieftine, precum Blue Air. Blue Air leagă acest aeroport cu o serie de destinaţii internaţionale, precum Paris, Lyon, Madrid, Berlin, Maastricht, Verona, Frankfurt, Valencia, Barcelona, Istanbul, Torino şi Roma. În afară de Blue Air, mai sunt şi Sky Europe, care are zboruri de la Bratislava, şi My Air, cu zboruri de la Milano, Veneţia şi Napoli. Legătura cu oraşul se face prin liniile de transport în comun 783 şi 131, sau prin taxi.